Acum mi-e dat să Te cunosc -
Cu duhul frânt în mine,
Ce-aici nu-și mai găsește rost
Și geme după Tine...
Confuz de tot ce a trăit,
Suspină să-nțeleagă
Un Caracter desăvârșit -
Isus - sublima Taină...
Din menghina durerii reci,
Ce-adesea îl răpune,
Își zboară dorul către veci,
Spre-un Pisc de-Nțelepciune...
Mai contopit cu Pieptul Tău,
Cu Dorul Tău, Iubire,
Să vadă lumea ca-ntr-un hău,
Din sfânta-Ți liniștire...
Să-l ții în braţe ca pe-un prunc
Şi să-l ogoi mai dulce...
Şi nicio umbră din văzduh
Nicicând să nu-l apuce...
El, gângurind, ar îngâna
Orice, orice ai spune...
Căci orice faci e Voia Ta
Şi Voia ta, Minune... !
Şi tot ce-ngădui pe pământ
Şi pe ai Tăi ce-i doare
Îi poartă către-un Țel mai sfânt
Pe-acei doriţi de Soare...
În clipa Sfintei Părtăşii,
Cu vălul dat deoparte,
Mai copleşit aş preamări
Voinţa Ta aparte...
Căci aş vedea ce azi nu văd -
Cât m-ai iubit pe mine...
Şi al oştirilor prăpăd
Vuind în înălţime... !
Și-aș auzi meschinul sfat
Și-a cernerii sentință -
De-al cântări de cel curat,
Tăcând în suferință...
Ai tace Tu... Da-n Pieptul-Ți sfânt
Cum urlă Mijlocirea... -
Cum nu sunt inimi pe pământ
Să poarte-așa Iubirea... !
Aș ști, Isus, că Tu poți Tot... !
Că nimeni nu-i ca Tine... !
Și Ți-aș gusta Iubirea-nnot -
Talazuri peste mine...
Cutremurat, m-aș prăbuși
Sub Legile-ți preadrepte,
C-am îndrăznit a cântări
Ce n-am putut pricepe... !
Aș fi scârbit de starea mea -
Mai negru de-un tăciune... !
Răpus de strălucirea Ta
Și-nvins de-Nțelepciune... !
Acum mi-e dat să Te cunosc -
Durerea-i Reveria,
Lumina care cere-un cost -
Să-mi sorb nimicnicia...
S-o sorb... S-o sorb... Până-n străfund -
Mândriei antidotul... !
Și-n Ființa Ta să mă afund,
Ca-n Tine să fiu Totul... !
Eu, gângurind, aș îngâna
Orice, orice ai spune...
Căci tot ce sunt e Voia Ta
Și Voia Ta, Minune... !
Amin.
15 octombrie 2024. "Domnul a zis: Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi." (Luca 22:31-32) Acestea sunt versetele prin care Dumnezeu m-a cercetat astăzi. Imediat, gândul m-a dus la începutul cărții "Iov", la acel "pariu" dintre Satan și Dumnezeu cu privire la integritatea lui Iov. M-am gândit că Iov nu a știut nimic despre ce s-a întâmplat în lumea spirituală, cea ascunsă de om...dar apostolul Petru a avut harul să i se descopere. Poate că adesea ne aflăm în prima situație. Doar ne trezim zdrobiți cu totul de suferință și nici nu bănuim ce "pariu" este în spatele a tot. Și nici măcar în luptele noastre zilnice nu avem întotdeauna lumina să distingem magnitudinea spiritualului din umbra lor... Dar zdrobirea... Zdrobirea este...atât de amară, când nu putem vedea. Și adesea, dacă nu întotdeauna, nu putem vedea. Nimic, până după zdrobire. Nimic, până la trecerea testului. Dar dacă dorul nostru ar fi contopit cu Dorul Lui... Dacă inima noastră ar fi contopită cu Inima Lui... Atunci am primi cu bucurie Voința Sfântă în viața noastră...și mai mult, am tânji după ea și am ști deplin că am alege la fel, oricât ar fi să doară.